Iarmaroc Caritabil de Primavara

Poveste despre un copil si o casa

(o poveste adevarata, preluare site Asociatia Umanitate)

“Copilul: Vreau sa construiesc o casa, vrei sa ma ajuti?

Eu: Desigur. Spune-mi ce trebuie sa fac!

Copilul: Pai, aranjezi cuburile acestea colorate in ordinea pe care ti-o spun eu.

Eu: Bine, dar de ce vrei sa construiesti o casa? O casa o construiesti pentru cineva sau ceva, adica are un scop anume.

(Intre timp m-am apucat de construit o casa din cuburi la specificatiile exacte ale micului constructor.)

Copilul: Vreau sa fac o casuta pentru prietenii mei, sa fie un loc unde sa ne jucam, sa invatam, sa mancam si sa dormim linistiti.

Eu: Foarte bine, dar aveti aici la centru toate aceste lucruri. Sunt oameni care au grija de voi si se asigura ca voi sa  aveti toate conditiile.

Copilul: Asa este, dar asta nu e casa mea. Cel putin nu pentru mult timp.

Eu: De ce spui asta si de ce nu pentru mult timp?

Copilul: Pana sa ajung aici am mai fost in vreo patru sau cinci case... sau centre cum le zici tu. Si mereu cand mi-am  facut si eu cativa prieteni sau macar unul singur a trebuit sa plec. Sau au plecat ei. Nici aici nu stiu cat voi mai sta,  dar sper sa nu ajung in alta parte pentru ca am si eu prieteni.

(Marturisesc ca in clipa respectiva mi-am adus aminte de prietenii pe care nu i-am mai vazut demult si de cei pe care nu cred ca o sa-i mai vad vreodata)

Copilul: Tu ai prieteni?

Eu: Da, am cativa prieteni. Vreo trei...

(Am zis doar trei ca sa nu-l supar pe baiat, stiind ca am mai multi prieteni)

Gata am terminat casuta!

Copilul: Iti multumesc. Fara tine, prietene, nu as fi reusit sa construiesc casuta!

Eu: Si eu iti multumesc, dar eu cred ca poti si singur. Un baiat mare ca tine trebuie sa poata sa construiasca o casuta si singur.  

Copilul: Nu pot. In primul, rand eu nu-mi pot folosi ambele maini si apoi ca sa construiesti o casa ai nevoie de prieteni.

(Atunci am observat ca cel mic tinea foaia cu instructiuni cu o singura mana si cealalta mana o tinea in buzunarul de la haina. Avea mana in gips.)

Eu: Lasa nu-i nimic, o sa te faci bine curand.

Copilul: Asa este, dar de prieteni tot ai nevoie. Azi nu as fi reusit de unul singur. “

Aceasta este povestea din spatele Iarmarocului Caritabil de Primavara despre care v-am povestit pe FB si care tocmai s-a incheiat. 

Am avut un weekend obositor, dar a meritat fiecare secunda petrecuta in bucatarie. Este evident faptul ca am cunoscut azi oameni extraordinari carora le multumesc din suflet pentru oportunitatea pe care mi-au oferit-o de a ma alatura acestui proiect.

Contributia mea a fost minima insa am avut alaturi de mine prieteni care m-au sustinut, m-au ajutat, s-au implicat si au contribuit, fie ca au fost sau nu prezenti.

Prajiturile s-au vandut la Cafeneaua Liberala Bratianu, acolo unde a avut loc evenimentul, banutzii s-au adunat iar rezultatul se va concretiza la un moment dat, cat mai curand speram, in contructia unei casute pentru copii. 

Imaginile de mai jos arata ceea ce s-a intamplat in acest weekend in mica bucatarie My Classic Cuisine (si nu numai): 

Prajitura cu Mere - creatia Ralucai pentru care sper ca acesta este doar inceputul :)

Briose cu Banane si Ciocolata

Börek - Placinta Turceasca cu Branza si Patrunjel

Mini Chocolate Bundt Cake

Gogosi la Cuptor 

+ alte preparate pregatite de oameni frumosi cu inima mare!

Pentru tot ce s-a intamplat azi la Iarmaroc vreau sa multumesc in primul rand tuturor celor care au venit dar si celor care ar fi vrut sa vina dar nu au reusit. 

Multumesc, de asemenea pentru ajutor si implicare colegelor mele Raluca, Luciana si Dimitra!

Sa ne revedem cu bine data viitoare pentru ca din pacate nu toti ne nastem cu sanse egale. Sa ajuti este cel mai nobil lucru pe care il putem face cu totii impreuna!