"Bucuria omului e omul. Intre ei se infiripa prietenia, care umple cel mai intens desert al sufletului nostru.
A iubi si a fi iubit, iata taina fericirii!" (Bossuet)
Am
prieteni vechi, din copilarie si am prieteni noi, atat in viata reala cat si
cea virtuala. Am prieteni de a caror prietenie m-am bucurat mai mult sau mai
putin. Am prieteni buni pe care ii vad des si prieteni dragi pe care ii vad
prea rar. Am prieteni cu care am creat legaturi pe viata si prieteni cu care nu
am mai vorbit deloc, care m-au uitat. Am prieteni care ma suna de ziua mea si
prieteni care imi trimit mesaje. Fiecare prieten inseamna o poveste, in
majoritatea cazurilor, una fericita.
Sunt
toti insa prietenii mei, cei care imi amintesc in permanenta ca sunt bogata,
speciala si care, in timp, au contribuit in mare masura la devenirea mea si carora
nu ezit sa le multumesc. Viata fara ei ar fi trista si lipsita de culoare.
In
esenta, prietenie inseamna a oferi, fara a cere ceva in schimb.
Masa cu prietenii, fie ca este
vorba despre pranz sau cina, aduce pentru mine, invariabil, o stare de bucurie,
veselie si emotie. Emotie pentru ca imi sunt extrem de dragi. O emotie
constructiva care se transforma de fiecare data intr-o noua provocare pentru
mine si se materializeaza in pregatirea unor retete speciale, indiferent de
locul unde se desfasoara intalnirea, la mine sau la ei. O sarbatoare in toata
regula, asezonata de cele mai multe ori cu preparate la gratar, limonada
proaspata si deserturi fine pregatite cu drag.
Intalnirile noastre sunt de
fiecare data pline de entuziasm si am grija sa le arat aprecierea mea, chiar si
printr-un desert pe care il prefera, un gest simbolic comparativ cu ceea
ce imi ofera ei prin prietenia lor care inseamna atat de mult pentru mine.
Astfel
cladim amintirile noastre, acele sertarase pline cu momente ce ne vor pansa
sufletele la batranete.
Aceasta poveste s-a nascut odata cu lansarea de catre Brindusa/ Cooking with My Soul, Andreea/ Andie's Veggies si Bacania Veche impreuna cu Editura Humanitas a unui concurs de gatit pentru prieteni, inspirat de Cartea de bucate, ospitalitate si povesti minunate, scrisa de Margaret Yardley Potter, carte ce contine retete ale anilor '20, simple dar de actualitate. Provocarea consta in pregatirea unei retete de Pasta de branza sau Fursecuri pentru ceai si includerea unei povestioare despre prieteni si ce inseamna pentru fiecare din noi o masa in compania lor.
Daca ati avut suficienta rabdare sa-mi cititi povestea despre prietenie, ma simt cel putin datoare sa va ofer si reteta pe care am ales-o.
Ingrediente:
120 g branza Roquefort
120 g crema de branza
2 linguri arpagic tocat marunt sau
1/2 lingurita ceapa data pe razatoarea mica
1/2 cana sherry sec
1/2 lingurita sare
1/4 lingurita piper negru proaspat macinat
putina boia iute
1 lingura boia dulce (eventual ungureasca)
Intr-un castron (cu fundul rotund) se marunteste si se freaca (cu o furculita de argint) branza Roquefort pana nu mai ramane nicio bucatica intreaga.
Se adauga arpagicul/ ceapa si se amesteca.
Se adauga crema de branza, se omogenizeaza bine apoi se subtiaza cu sherry (moment in care eu m-am schimbat la fata, intrebandu-ma unde am gresit pentru ca aveam deja o pasta foarte subtire si foarte colorata :)!)
Se adauga sarea, piperul si boiaua, se amesteca bine apoi se face un rulou infasurat in hartie cerata si se lasa la frigider peste noapte "ca sa se intareasca si sa se intrepatrunda aromele".
Eu recunosc ca nu am mai rabdat si am gustat pasta de branza imediat! Ce pot sa va spun este ca se simte o aroma de branza intensa, iute, intepatoare, intr-un cuvant - deosebita!
Iar pentru iubitorii de branza cu mucegai este un adevarat deliciu!
Cu prietenie, Anca!
Read More
+copy.jpg)
+copy.jpg)
